Autor: Troy Heffernan
Cuvinte cheie: marginalizare; dizabilități; sprijin în învățământul universitar
Studiul “Failing at the basics: disabled university students’ views on enhancing classroom inclusion” are ca obiective evidențierea elementelor pozitive care au fost implementate în cadrul învățământului universitar pentru a îmbunătăți accesul persoanelor cu dizabilități (în ultimii 50 de ani), dar și a modificărilor care ar putea fi aduse pentru a spori aplicabilitatea și acestor practici.
Autorul arată faptul că procesul de adaptare al practicilor educaționale în vederea dezvoltării unui mediu inclusiv nu a fost unul liniar sau unitar. Istoric, la nivelul mediului universitar, au fost pentru prima dată realizate modificări și adaptări dedicate persoanelor cu dizabilități locomotorii, apoi pentru cei cu dizabilități senzoriale: camerele ușor accesibile, rampele și accesul la lift, înregistrarea a notițelor de la curs sau chiar asistența umană reprezintă elemente de bază care au fost implementate pentru a asigura incluziunea celor care se confruntă cu bariere senzoriale. Ulterior, au fost create și mecanismele pentru a răspunde nevoilor și altor categorii de studenți cu dizabilități.
Totodată, autorul analizează rezultatele unui sondaj aplicat în rândul a 277 de studenți cu dizabilități pentru a identifica principalele experiențe pe care le-au avut aceștia cu mediul universitar. Studiul a fost realizat în perioada pandemiei cu virusul Covid-19, aspect care ar putea să aibă impact semnificativ asupra rezultatelor chestionarului. Cu toate acestea, studenții au putut să povestească modalitatea în care au interacționat cu spațiul universității, cum ar fi: faptul că nu s-a asigurat accesibilitate în toate locațiile universității, schimbarea frecventă a sălilor de curs, localizarea în zone ale orașului unde mijloacele de transport în comun nu sunt atât de dese. În plus, interacțiunea cu cadrele didactice sau cu colegii este extrem de importantă, cum ar fi acordarea de timp suplimentar pentru studenți, inclusiv pentru a se asigura cadrele didactice că informația transmisă în timpul cursului/întâlnirii a fost înțeleasă și de studenții neurodiverși.
În concluzie, autorul evidențiază faptul că, deși integrarea în învățământul universitar a persoanelor cu dizabilități a început prin modificarea și adaptarea spațiului universitar, acum considerate măsuri fundamentale, de bază, indispensabile, problemele ce țin de acces continuă să persiste. În același timp, studenții cu dizabilități semnalează faptul că sunt foarte dese contextele în care se simt drept un „apendice al clasei”, ci își doresc să fie integrați în acest mediu într-o manieră în care să fie eliminate barierele ce îi împiedică să aibă un loc similar cu colegii lor.
Acest text reprezintă o sinteză destinată informării comunității academice cu privire la studiile relevante în domeniul integrării studenților cu dizabilități în mediul universitar. Conținutul a fost atent selectat și sintetizat pentru a oferi informații relevante persoanelor interesate. Recomandăm parcurgerea integrală a textului dacă acesta este considerat util în procesul de cercetare.
