Autori: Al-Hendawi, Maha; Alodat, Ali M.
Cuvinte cheie: refugiati; învățământ superior; dezvoltare durabilă; studii de caz; persoane cu dizabilități; factori culturali; politica educațională; accesul la educație; factori sociali; educație incluzivă;
Articolul “Inclusive education of refugee students with disabilities in higher education: a comparative case study” analizează provocările educației incluzive pentru studenții refugiați sirieni cu dizabilități în învățământul superior, luând ca studiu de caz două universități din Orientul Mijlociu: Universitatea Yarmouk din Iordania și Universitatea Qatar. Scopul studiului este de a identifica obstacolele pe care acești studenți le întâmpină și de a evalua politicile educaționale din aceste instituții prin intermediul cadrului 4-A, care vizează ca sistemele educaționale să fie Disponibile, Accesibile, Acceptabile și Adaptabile.
Criza refugiaților sirieni a dus la deplasarea a milioane de persoane, dintre care mulți trăiesc în tabere de refugiați și se confruntă cu numeroase obstacole în privința accesului la educație. Refugiații cu dizabilități se confruntă cu bariere suplimentare, iar accesul lor în învățământul superior este limitat de statutul de refugiat și de dizabilitățile lor. Doar 1% dintre refugiați ajung în învățământul superior, iar procentul este și mai redus pentru cei cu dizabilități. Obiectivul studiului a fost de a sublinia necesitatea unor politici educaționale incluzive pentru refugiații cu dizabilități și de a dezvolta recomandări pentru a îmbunătăți accesibilitatea și suportul în aceste instituții.
Studiul a folosit o metodologie mixtă, incluzând interviuri cu doi studenți sirieni cu dizabilități și o analiză a documentelor de politică educațională de la universitățile analizate. Analiza tematică a scos în evidență trei teme principale: echitatea în oportunitățile educaționale, serviciile furnizate și provocările educației incluzive.
Participanții au menționat că statutul lor de refugiat și lipsa de sprijin financiar limitează semnificativ accesul lor la educație. Studentul de la Universitatea Yarmouk a trebuit să aștepte un an pentru a obține o bursă, iar accesul la burse naționale era limitat doar pentru cetățenii iordanieni. În Qatar, costul ridicat al studiilor a fost o provocare, deși studentul a beneficiat de sprijinul financiar al familiei.
În ceea ce privește accesibilitatea și suportul pentru dizabilități, cele două universități au prezentat abordări diferite. În Qatar, studenții cu dizabilități beneficiază de mai multe servicii, inclusiv tehnologii asistive precum cititoare de text și biblioteci digitale. În schimb, Universitatea Yarmouk nu a inclus explicit în politicile sale servicii de accesibilitate fizică pentru studenții cu dizabilități motorii, ceea ce a generat dificultăți pentru studenții care utilizau scaune rulante.
Procesul de admitere și gestionarea documentelor administrative s-au dovedit dificile, din cauza barierelor de limbaj și a cerințelor pentru menținerea statutului de refugiat. În plus, studenții și-au exprimat îngrijorarea privind viitorul lor profesional. La Universitatea Yarmouk, nu existau programe specifice de formare profesională sau de consiliere pentru carieră dedicate studenților cu dizabilități.
Analiza politicilor universitare conform cadrului 4-A a relevat diferențe majore între cele două universități în ceea ce privește implementarea educației incluzive:
Disponibilitatea: Universitatea Yarmouk avea un centru specializat pentru refugiați, în timp ce Universitatea Qatar se angajează în mod oficial să accepte studenții cu dizabilități. Totuși, ambele instituții au ocolit referirile specifice la sprijinul pentru refugiații cu dizabilități, integrând acești studenți în categoria mai largă a celor cu dizabilități.
Accesibilitatea: Universitatea Qatar a demonstrat un angajament mai ridicat față de accesibilitate, inclusiv medii fizice accesibile și utilizarea tehnologiilor asistive. În schimb, la Universitatea Yarmouk, politicile nu impuneau furnizarea unor astfel de servicii.
Acceptabilitatea: Ambele universități permit participarea academică și socială a studenților cu dizabilități, dar lipsesc programe de susținere emoțională și profesională pentru studenții refugiați.
Adaptabilitatea: Universitatea Qatar a adoptat principiile UDL (Universal Design for Learning) și oferă asistență financiară și programe de formare profesională, însă Universitatea Yarmouk nu a implementat aceste principii, bazându-se mai mult pe finanțări externe și proiecte internaționale pentru sprijin.
Studiul concluzionează că există discrepanțe semnificative între politicile declarate de incluziune educațională și experiențele reale trăite de studenții refugiați sirieni cu dizabilități în universitățile analizate. Aceste discrepanțe sugerează că, deși ambele instituții studiate – Universitatea Yarmouk din Iordania și Universitatea Qatar – au angajamente oficiale pentru educație incluzivă, implementarea acestora variază substanțial și nu reușește să abordeze complet nevoile complexe ale studenților refugiați cu dizabilități.
Acest text reprezintă o sinteză destinată informării comunității academice cu privire la studiile relevante în domeniul integrării studenților cu dizabilități în mediul universitar. Conținutul a fost atent selectat și sintetizat pentru a oferi informații relevante persoanelor interesate. Recomandăm parcurgerea integrală a textului dacă acesta este considerat util în procesul de cercetare.
