Anul absolvirii: 2022
Am absolvit: Facultatea de Științe Politice
Studii universitare de: licență
Programul de studii absolvit: Psihologie
Poți să-mi povestești câte ceva despre tine și parcursul tău educațional? Dacă te simți confortabil, ai putea să îmi povestești despre natura dizabilității tale și dacă aceasta a afectat integrarea sau adaptarea ta academică în mediul universitar?
Numele meu este Irimiea Ioana-Elena. Am 25 de ani și sunt absolventă a Facultății de Științe Politice, specializarea Psihologie, anul 2022. Am început cu această etapă din viața mea deoarece o consider piatra de temelie a dezvoltării mele profesionale și personale în timpul căreia am cunoscut o mulțime de oameni de calitate, am dobândit competențe importante și am învățat prin experințe valoaroase de la oameni valorosi.
Pasiunea pentru psihologie a început încă din perioada școlii generale, când căutam informatii despre comportamentul, gândirea și psihicul uman în diferite cărți și ateliere de dezvoltare personală din cadrul școlii. Am urmat apoi liceul pedagogic unde am descoperit cu adevărat lumea, partea teoretică a psihologiei, deloc ușoară la acea vreme. M-am îndrăgostit de tot ceea ce înseamnă conexiunea cu oamenii, comunicarea, empatia și formarea micilor mei elevi. Acest drum a fost doar o mică cărare pe care am pornit spre studiile universitare cu pași timizi la început, din teama de a nu fi etichetată. Afecțiunea de care sufar de la varsta de 16 ani se numește “Miastenia Gravis”. Da, este o boală rară. Am studiat-o chiar în anul II la cursul de neuropsihologie, cu mare bucurie știind ca viitorii psihologi vor putea identifica o serie de simptome și îi vor trimite pe pacienți către medicul neurolog. Dizabilitatea dată de această boala neurologică este una ” invizibilă” uneori, fiind caracterizată de slabiciunea mușchilor, în cazul meu cei ai pleoapelor și cei ai corzilor vocale. Acest lucru nu m-a împiedicat să devin studentă, dar mi-am pus întrebarea la început dacă este vreo problemă.
În mediul academic m-am integrat foarte bine, colegii fiind foarte prietenoși și deschiși. De fapt, nu parea că sufar de vreo afecțiune, însă am avut momente foarte grele. Cursurile lungi, solicitante, orele târzii de studiu și medicamentele pe care le luam mă făceau să simt ca totul este mai greu.
Au fost momente cand nu puteam să vorbesc, să pronunț clar cuvintele, însă colegii mă ajutau, iar profesorii aveau rabdare, să imi iau mai mult timp și să vorbesc doar atât cât pot.
Cum ai defini conceptul de „incluziune academică” în contextul experienței tale de student/ă?
Pentru mine incluziunea academică a însemnat acceptarea mea la această specializare având această afecțiune. Mi-a fost teamă că voi fi judecată sau respinsă pentru ca am o afecțiune neurologică, dar nu a fost așa. Am întalnit profesori minunați care m-au ajutat pe tot parcursul anilor atât din punct de vedere academic, dar mai ales moral. Acest profesori minunați care au înteles motivul absentelor datorită internarilor în spital sau al altor stări care nu mi-au permis prezența.
Cunoști politici sau inițiative specifice în universitate care vizează sprijinirea studenților cu dizabilități?
Știu ca de anul acesta SNSPA a iniția un proiect pentru a sprijini studenții cu dizabilități si a le oferi ajutorul de care au nevoie prin intermediul programului “Accesibilizare și incluziune: o nouă viziune pentru mediul academic”, dar și prin intermediul infrastructurii prezente, a personalului auxiliar și a consilierii cadrelor didactice.
De ce tipuri de suport sau ajustări ai beneficiat în vederea integrării și/sau optimizării parcursului tău educațional în universitate (de exemplu, adaptarea materialelor educaționale, timp suplimentar pentru teste, tehnologie asistivă)? Cât de ușor sau dificil a fost să accesezi aceste forme de sprijin?
Am avut nevoie de timp suplimentar în unele momente pentru anumite prezentări, în momentele mai dificile în care dizartria era mai accentuată. Profesorii au fost foarte înțelegători și m-au susținut să continui. Mi-a fost mai ușor și m-am simtit mai bine, știind că sunt înțeleasă.
Cum contribuie profesorii la integrarea și sprijinirea studenților cu dizabilități? Dar personal administrativ?
Cum spunea anterior, profesorii sunt foarte înțelegători față de studenții cu dizabilitati, oferidu-le suport emoțional, consiliere, dar și adaptarea materialelor sau a metodelor de evaluare.
Ce suport îți oferă colegii tăi în vederea integrării sau adaptării în comunitatea academică?
Colegii mei au fost aproape de mine pe parcursul celor 3 ani. Am realizat împreună proiecte frumoase, din care am învățat împreună să colaborăm, să ne ajutăm și să ajungem mai aproape de visul nostru. Am primit spirjin moral, vorbe frumoase și ajutor permanent atunci când nu am putut participa la anumite cursuri.
Poți descrie exemple specifice în care te-ai simțit inclus în comunitatea academică (de exemplu, participarea la cursuri și seminare, implicarea în proiecte de echipă, participarea la activități studențești sau extracuriculare)? Ce factori au contribuit la aceste experiențe pozitive?
Am participat cu drag la cursurile fizice până în martie 2020, apoi în format on-line, din păcate. În tot acest timp m-am simțit inclusă în toate activitățile organizate de comunitatea academică, colegii mei fiindu-mi alaturi in proiecte, prezentari, cursuri. Imi amitesc că mergeam împreună la biblioteca facultății pentru a studia, a scrie și a organiza forma proiectului final. Cred ca factorul cel mai important a fost deschiderea mea către oamenii din jurul meu și acceptarea sprijinului lor. A fost dificil, însă, pot spune că am fost norocoasă că am pășit în acest mediu academic care a adus împreună oameni de calitate, precum cei pe care i-am întâlnit.
Ai efectuat stagii de practică în domeniul tău de studiu în timpul studenției? Cum te-au ajutat aceste experiențe în dezvoltarea carierei?
Da. Am efectuat stagiul de practică clinică, la Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgos”, experiență care mi-a oferit șansa de a învăța de la profesori și medici experimentați modul în care trebuie șă interacționez cu pacienții, cum să integrez toate informațiile studiate și cum să le corelez pentru a întelege practic afecțiunea de care suferă pacientul. A fost o experiență valoroasă, prin intermediul căreia am avut șansa de a efectua interviuri cu pacienții, sub îndrumarea profesorilor, și de a interacționa direct cu aceștia.
Ce îmbunătățiri ai sugera pentru a face mediul academic din universitate mai incluziv pentru studenții cu dizabilități?
Universitățile ar trebui să țină cont de fiecare student in parte, iar in funcție de problemele fiecăruia ar trebui să ofere soluții de facilitarea a accesului în universitate, de utilizarea unor dispozitive speciale, hărti tactile, rampe etc.
Privind în urmă, care a fost cel mai frumos aspect al parcursului tău academic în cadrul universității?
Privind în urmă, cel mai frumos aspect al parcursului meu academic îl reprezintă oamenii din jurul meu care au facut ca aceasta experiență să rămână în amintire mea mereu. Atât profesorii, cat si colegii mi-au adus zâmbete, fericire și împlinire, atât prin colaborare și prietenie, dar și prin seriozitate și frumusețea pe care mi-au oferit-o acești ani în care “am crescut”.
Ce sfat le-ai da altor studenți cu dizabilități care își încep parcursul academic în cadrul universității?
Să fiți încrezători în forțele proprii indiferent de obstacolele pe care le întâlniți. Ficare zi este o șansă să va adunati forțele pentru a atinge scopul final pe care l-ați stabilit. Aveți o viata normală și sunteți minunați, iar lucrurile se vor întâmpla frumos, în ritmul vostru!
