Anul absolvirii: 2023
Am absolvit: Facultatea de Științe Politice
Studii universitare de: licență
Programul de studii absolvit: Psihologie
Poți să-mi povestești câte ceva despre tine și parcursul tău educațional? Dacă te simți confortabil, ai putea să îmi povestești despre natura dizabilității tale și dacă aceasta a afectat integrarea sau adaptarea ta academică în mediul universitar?
Consider că parcursul meu educațional este unul normal. Am urmat un liceu cu profil real, mai specific științe ale naturii și, deși nu a fost o zonă pe care mi-am dorit să continui, consider în continuare că a fost alegerea potrivită la acel moment. În ceea ce privește psihologia, aceasta nu a fost o pasiune de la început, ci mai degrabă ceva ce am descoperit ulterior că mi se potrivește.
Deși eram familiarizat cu procesul de psihoterapie din perspectiva clientului, pasiunea și priceperea mea în ceea ce privește acest domeniu au ieșit la iveală în clasa a X-a. Mai exact, prin faptul că, deși de multe ori absentam la orele de psihologie pentru a mă duce la recuperare/kinetoterapie, în puținele dăți în care eram prezent reușeam să prind, parcă “din zbor”, materia și să reușesc să înțeleg concepte fie și prin simplul contact cu definiția acestora.
Acest lucru a fost confirmat și de profesoara din perioada respectivă, dânsa remarcând interesul și, totodată, ușurința cu care manevram anumite capitole, așa încât să le înțeleg, ajungând până în punctul în care să îi solicite mamei permisiunea să mă pregătească pentru admiterea la facultate după ce am decis că acesta va fi parcursul meu educațional și dorința mea din punct de vedere profesional.
Problema cea mai mare la finalul liceului, însă, a fost lipsa de timp pentru pregătire în acest sens. Astfel, după o singură săptămână de învățat și un eșec în urma încercării mele de a intra la facultate pentru prima oară, am înțeles că talentul nu este suficient.
După ce universitatea a schimbat criteriile de admitere din pricina pandemiei, m-am reorientat către SNSPA, unde, în continuare, se susținea examen (de tip grilă la vremea aceea) pentru a intra la facultate.
Pentru a fi sigur că nu se va repeta istoria și de data aceasta, m-am apucat de învățat și de pregătire intensă pentru admiterea din anul respectiv, încă din luna septembrie (pentru admiterea din iunie sau iulie), alături de doamna profesoară din liceu. Deși această pregătire a adus cu sine rezultatele așteptate, aș putea spune că a fost puțin prea devreme, deoarece ajunsesem să mă blochez de la prea multe repetări ale materialului.
Cum ai defini conceptul de „incluziune academică” în contextul experienței tale de student/ă?
Incluziunea academică reprezintă oferirea posibilităților de acces în instituțiile respective, cât și asigurarea unui mediu propice de învățare, cu facilități adaptate în funcție de nevoile persoanei în cauză (fără însă a se abuza de aceste posibilități de către persoana în cauză) și asigurarea unui mediu nediscriminator.
De ce tipuri de suport sau ajustări ai beneficiat în vederea integrării și/sau optimizării parcursului tău educațional în universitate (de exemplu, adaptarea materialelor educaționale, timp suplimentar pentru teste, tehnologie asistivă)? Cât de ușor sau dificil a fost să accesezi aceste forme de sprijin?
În ceea ce privește suportul, nu au fost necesare dispozitive asistive în cazul meu și nici adaptarea materialelor, deoarece mă descurcam destul de bine cu scaunul cu rotile, necesitând doar acces la rampă și lift. Suportul cel mai important venea din partea colegilor sau al profesorilor cu care aveam cursuri, dacă aveam nenorocul să rămân fără baterie la scaunul electric. Deși, chiar dacă acesta nu ar fi existat, asistentul meu personal era mereu prezent.
Cum contribuie profesorii la integrarea și sprijinirea studenților cu dizabilități? Dar personal administrativ?
Prin solicitarea de feedback cu privire la material, dacă acesta este vizibil din anumite zone ale sălilor respective, în anumite cazuri am fost întrebată dacă am nevoie de timp suplimentar la examene, dar nu a fost niciodată cazul.
Ce suport îți oferă colegii tăi în vederea integrării sau adaptării în comunitatea academică?
Integrarea într-un mod nediscriminator în diverse activități sau în simplele discuții, sprijin fizic în situații de urgență, precum cele descrise mai sus, și perspectiva acestora absolut normală asupra lucrurilor, nu m-au făcut să fiu compatimită și am fost tratată ca un om obișnuit.
Poți descrie exemple specifice în care te-ai simțit inclusă în comunitatea academică (de exemplu, participarea la cursuri și seminare, implicarea în proiecte de echipă, participarea la activități studențești sau extracuriculare)? Ce factori au contribuit la aceste experiențe pozitive?
De cele mai multe ori mă înțelegeam bine cu colegii, în special cu cei cu care interacționam des. Marea mea problemă era, în schimb, faptul că eram uneori prea implicată la cursuri, ofeream prea multe răspunsuri și vorbeam cam mult, dar când cursurile erau gata, ne distram și ne amuzam pe seama acestor aspecte, atunci când, desigur, se întâmplau mai rar.
Ai efectuat stagii de practică în domeniul tău de studiu în timpul studenției? Cum te-au ajutat aceste experiențe în dezvoltarea carierei?
Am participat la stagii de practică în Spitalul de Psihiatrie din Sibiu, în cadrul masterului, dar și la licență am avut ocazia să interacționez cu un astfel de mediu, mai limitat totuși, din pricina pandemiei. Am învățat cum se desfășoară un examen psihiatric, dar și despre variatele forme de manifestare ale diverselor patologii.
Privind în urmă, care a fost cel mai frumos aspect al parcursului tău academic în cadrul universității?
Cred că interacțiunea cu câțiva colegi apropiați și, totodată, faptul că reprezentam o sursă bună de informații la nevoie, mi se părea oarecum nostim.
Ce sfat le-ai da altor studenți cu dizabilități care își încep parcursul academic în cadrul universității?
Dacă știți că aveți oameni lângă voi care vă pot sprijini și o minte care poate mai mult, stabiliți-vă un scop, urmați-l din toată inima și munciti cât de mult puteți. Nimeni nu poate face la fel de multe pentru voi, cât puteți face voi pentru voi!
