Instabilitate guvernamentală cronică. Cifrele care arată de ce România are una dintre cele mai ridicate instabilități guvernamentale europene, în ultimii 27 de ani

Centrul pentru promovarea Participării și Democrației (CPD) a lansat recent o analiză a gradului de stabilitate guvernamentală în cazul unor state democratice din UE.

Analiza a sintetizat date publice din 9 state (România, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Bulgaria, Polonia, Ungaria), în legătură cu guvernul central/federal şi cu 6 ministere centrale/federale (Educație, Sănătate, Apărare, Afaceri Externe, Afaceri Interne, Transporturi), iar scopul analizei este să verifice nivelul de incertitudine şi de instabilitate ministerială, măsurabil prin numărul de persoane care au ocupat postul de prim-ministru, respectiv de ministru pentru un domeniu.

Schimbările guvernamentale/ministeriale foarte dese din România (prin remanieri sau diverse forme de crize politice) indică un simptom mai larg, care a ajuns să fie o caracteristică a guvernelor româneşti – prin comparație atât cu state occidentale cu democrații consolidate (Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Spania), dar și cu state din Europa de Est, cu democrații tinere, aparent similare cu România (Bulgaria, Polonia, Ungaria).

Datele au fost extrase din Wikipedia, pentru transparențâ, verificare şi comparație.

Analiza nu cuprinde nici judecăţi de valoare, nici recomandări. De asemenea, trebuie menționat faptul că analiza gradului de stabilitate guvernamentală este realizată strict în cazul unor state democratice, toate facând parte din UE. Această mențiune este importantă deoarece, în unele state totalitare, stabilitatea guvernamentală poate fi mai mare (ca medie) decât în statele democratice, în care au loc alegeri libere și care, de multe ori, conduc la schimbări ale majorităților parlamentare şi ale coalițiilor de guvernare.

Concluzii principale extrase

  1. România are gradul cel mai mare de instabilitate ministerială, urmată la mare distanţă de Polonia şi Italia. În toate cele șase domenii analizate, România a schimbat din 1990 până în prezent cca 150 de miniștri, de trei ori mai mulți decât Germania.
  2. Alte state democratice occidentale au mult mai multă stabilitate guvernamentală – Germania este la polul opus României.
  3. Instabilitatea guvernamentală în România creşte în timp – din 2010 avem o creștere a instabilității (comparativ cu anii ’90 sau 2000), fără legătură cu numărul de guverne.
  4. Există domenii în care instabilitatea ministerială s-a accentuat în ultima perioadă (2010-2017). În ultima decadă, Educația[1] a cunoscut o creştere importantă a instabilității, la nivelul conducerii ministerului de resort, comparativ cu decadele anterioare (1990-1999; 2000-2009).
  5. Comparativ cu alte state, la un număr similar de premieri, România a schimbat mult mai des miniștrii. Dar chiar si la numărul total de premieri, există instabilitate în România, câtă vreme doar trei dintre aceștia au avut un mandat întreg (din totalul de 14)
  6. Cea mai mare instabilitate ministerială se înregistrează la Sănătate și la Transporturi, unde s-au succedat 25 de miniștri în 27 de ani. Urmează Educația și Afacerile Interne, fiecare cu câte 24 de miniștri.
  7. Comparativ, zona de Apărare are mai multă stabilitate în România în prezent față de anii ’90. La fel, zona Afacerilor Externe are o mai mare stabilitate în România.
  8. Germania are cea mai mare stabilitate ministerială, împreună cu Marea Britanie.
  9. Franța, deși are număr mare de premieri, nu are schimbări foarte multe la nivel de miniștri – ceea ce creează mai multă stabilitate.
  10. Rezistența/„speranţa de viaţă” în mandat a unui ministru, în România, este în medie de cca un an de zile. Aceasta este cea mai scurtă durată a unui mandat pentru un ministru, raportat la celelalte țări analizate. Spre comparație, în Germania, un ministru rezistă cca trei ani în funcție – ceea ce oferă o mai mare stabilitate.
  11. Datele pot şi trebuie să fie aprofundate, chiar şi pe alte domenii, pentru a vedea în ce măsură pattern-ul identificat se susţine. De asemenea, trebuie să analizăm cauzele care au condus la acest model politic în România și elementele care ar putea să imprime o mai mare coerență a actului de guvernare.

Instabilitate guvernamentala cronica – Studiu CPD

________________________________________
[1] Pe parcursul acestui studiu, au fost utilizate în mod deliberat literele de tipar la începutul fiecărui cuvânt care desemnează domeniul analizat (Educație, Sănătate, Apărare, Afaceri Externe, Afaceri Interne, Transporturi).

Detalii pe: http://civicparticipation.ro/blog/instabilitate-guvernamentala-cronica/

 

Centrul pentru promovarea Participării și Democrației (CPD) este o unitate de cercetare, analiză și evaluare a participării cetățenilor la procesul democratic, atât la nivel naţional, cât și european. Creat în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), CPD reunește experți în domenii precum știinţa politică, sociologie, științe administrative, comunicare, relaţii internaţionale sau studii europene și reprezintă o materializare a rolului și a statutului SNSPA de Școală de guvernare.

CPD îşi propune să contribuie și să stimuleze dezbaterea publică privind participarea civică, să identifice și să analizeze resorturile comportamentelor cetățenești, să sublinieze rolul participării indivizilor la viața societății pentru o dezvoltare durabilă, să promoveze valorile democratice și spiritul participativ – in special in aceasta regiune a Europei.

CDP dispune de o echipă interdisciplinară formată din cadre didactice universitare, cercetători, doctoranzi, masteranzi, studenți, practicieni în domeniul politicilor publice și stiințelor sociale, precum și alți specialiști angajați în cercetarea teoretică și empirică a fenomenelor sociale.

Comments are closed.
Facebook Pagelike Widget