Întrucât capacitatea de învățare a oamenilor acoperă tot parcursul vieții, nu putem să nu constatăm că restrângerea oportunităților de educație și învățare la sistemul formal de educație din copilărie, adolescență și viața adultă timpurie (școala, înțeleasă tradițional) reprezintă cel puțin o ignorare, dacă nu o irosire a unui imens potențial. Dacă, în plus, ținem cont că educația formală nu este întotdeauna eficientă, sau nu asigură întotdeauna șanse egale în pregătirea adulților și echiparea lor cu seturi de cunoștințe și abilități pentru a face față provocărilor sociale actuale, dimensiunile acestei probleme capătă un aspect semnificativ: ignorarea potențialului de învățare pe tot parcursul vieții ratează o ocazie de a remedia aspecte structurale. Adăugând și observația că adulții care nu beneficiază de condiții prielnice abandonează învățarea imediat ce părăsesc sistemul de educație formală, începem să prefigurăm mizele unei necesare discuții despre învățarea pe tot parcursul vieții, despre modul în care putem înțelege atât amploarea acestei probleme și, în consecință, despre instrumentele pentru testarea, evaluarea și cuantificarea abilităților și competențelor necesare pentru urmarea unui program de tip învățare pe tot parcursul vieții la un nivel adecvat situațiilor particulare.
Întrucât capacitatea de învățare a oamenilor acoperă tot parcursul vieții, nu putem să nu constatăm că restrângerea oportunităților de educație și învățare la sistemul formal de educație din copilărie, adolescență și viața adultă timpurie (școala, înțeleasă tradițional) reprezintă cel puțin o ignorare, dacă nu o irosire a unui imens potențial. Dacă, în plus, ținem cont că educația formală nu este întotdeauna eficientă, sau nu asigură întotdeauna șanse egale în pregătirea adulților și echiparea lor cu seturi de cunoștințe și abilități pentru a face față provocărilor sociale actuale, dimensiunile aceste probleme capătă un aspect semnificativ: ignorarea potențialului de învățare pe tot parcursul vieții ratează o ocazie de a remedia aspecte structurale. Adăugând și observația că adulții care nu beneficiază de condiții prielnice abandonează învățarea imediat ce părăsesc sistemul de educație formală, începem să prefigurăm mizele unei necesare discuții despre învățarea pe tot parcursul vieții, despre modul în care putem înțelege atât amploarea acestei probleme și, în consecință, despre instrumentele pentru testarea, evaluarea și cuantificarea abilităților și competențelor necesare pentru urmarea unui program de tip învățare pe tot parcursul vieții la un nivel adecvat situațiilor particulare.
Educația și formarea joacă un rol esențial în modelarea viitorului Europei, mai ales în contextul unor tranziții tot mai complexe și mai frecvente (precum tranziția digitală și cea verde), cărora li se adaugă provocări actuale (legate de redresarea în urma crizei generate de COVID-19) sau viitoare (cum ar fi schimbările climatice, demografice, tehnologice, din domeniul sănătății). Într-un astfel de context învățarea în rândul adulților poate facilita adaptarea cetățenilor la un mediu în continuă schimbare, ajutându-i pe aceștia să rămână relevanți și competitivi pe o piață a muncii extrem de dinamică contribuind în același timp la transformarea ei într-un mediu mai incluziv care să favorizeze nu doar productivitatea ci și durabilitatea și reziliența.
Noua agendă europeană pentru învățarea adulților (NEAAL 2030) subliniază necesitatea creșterii semnificative a participării adulților la învățarea formală, non-formală și informală, conturând și o nouă viziune asupra modului în care învățarea adulților ar trebui să se dezvolte în Europa până în anul 2030. Pornind de la ideea că este important ca oamenilor să li se asigure condițiile necesare pentru a acționa ca agenți ai schimbării prin alegerile pe care le fac, NEAAL 2030 prioritizează, la nivelul fiecărui stat membru, cinci domenii fundamentale, care asigură continuitatea activității și dezvoltarea învățării în rândul adulților. Acestea sunt redate în shcema de mai jos și explicate pe larg în cele ce urmează.
Noua agendă europeană pentru învățarea adulților (NEAAL 2030) subliniază necesitatea creșterii semnificative a participării adulților la învățarea formală, non-formală și informală, conturând și o nouă viziune asupra modului în care învățarea adulților ar trebui să se dezvolte în Europa până în anul 2030. Pornind de la ideea că este important ca oamenilor să li se asigure condițiile necesare pentru a acționa ca agenți ai schimbării prin alegerile pe care le fac, NEAAL 2030 prioritizează, la nivelul fiecărui stat membru, cinci domenii fundamentale, care asigură continuitatea activității și dezvoltarea învățării în rândul adulților. Acestea sunt redate în shcema de mai jos și explicate pe larg în cele ce urmează.
În proiectarea învățării pe tot parcursul vieții se pornește de la ideea încetățenită că o abilitate (eng. skill) reprezintă o capacitatea specifică ce poate fi aplicată într-un context bine definit pentru a atinge un rezultat prestabilit, în timp ce o competență (eng. competency) reprezintă o combinație de abilități, cunoaștințe și comportanemente ce sunt exercitate pentru a realiza sarcini generice. Generalizând, o abilitate este un CE (eng. what to do), pe când o competență este un HOW (eng. how to do). Acesta este și motivul pentru care focusul în învățarea pe tot parcursul vieții este pe competențe, mai degrabă decât pe abilități, deși frecvent cele două concepte sunt uneori folosite interșanjabil.
Construită pe fundalul pronunțate a inescurității locurilor de muncă, angajabilitatea percepută devine o reusursă esențială pe care angajații o au la dispoziție pentru a-și construi și dezvolta traiectoria profesională. Dezvoltată inițial în raport cu distincția dintre angajații temporari și angajații permanenți, noțiunea de auto-percepție asupra angajabilității poate fi văzută ca un pivot important în condițiile în care fenomene ample precum tranziția digitală și tranziția verde și, mai recent, consecințele pandemiei de Covid-19, vor avea un impact greu de estimat asupra felului în care adulții reușesc să se poziționeze pe o piață a forței de muncă nu doar extrem de competitivă, ci aflată și într-o dinamică accentuată la nivelul competențelor cognitive (noi) pe care le solicită de la angajați care au părăsit sistemul formal de educație și formare