Comunitatea academică din SNSPA își exprimă regretul pentru dispariția domnului Liviu Maior, reputat istoric, profesor universitar și diplomat, ministru al educației, personalitate marcantă a vieții publice din România.
Liviu Maior a avut o carieră academică remarcabilă, fiind format la Universitatea Babeș-Bolyai, unde a obținut doctoratul în istorie și a parcurs toate treptele universitare până la rangul de profesor. Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra istoriei moderne a României, în special asupra mișcării de emancipare națională a românilor din Transilvania, a rolului elitelor românești în Imperiul Habsburgic și a evoluției identității politice și culturale românești în secolele XIX – XX.
De-a lungul carierei sale publice, Liviu Maior a contribuit semnificativ la dezvoltarea sistemului educațional și la reprezentarea intereselor României pe plan internațional, ocupând funcția de ministru al educației în perioada 1992 – 1996, fiind senator în Parlamentul României și ambasador al României în Canada. Implicarea sa în diplomația culturală s-a reflectat și în activitatea desfășurată în cadrul UNESCO, unde a fost președinte al Comisiei Naționale pentru UNESCO și a avut un rol activ în structurile internaționale ale organizației.
În calitate de ministru al educației, Liviu Maior a inițiat primul proiect de reformă a învățământului din România, prima lege a calității învățământului superior (Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior), a introdus Legea învățământului 84/1995 și a finalizat primele negocieri cu Banca Mondială, pentru mai multe proiecte de finanţare.
Dispariția sa reprezintă o pierdere importantă pentru mediul academic și științific din România, pentru elita intelectuală care a contribuit la consolidarea culturii și educației naționale, dar și pentru societatea românească în ansamblu.
Suntem alături de familia îndoliată și transmitem sincere condoleanțe pentru pierderea suferită.
